Cum era sa ajung comandant de nava

cum era sa...

A fost ideea neveste-mi ca in concediul de anul trecut sa abandonam confortul luxuriant al hotelurilor din Mamaia si sa ne instalam intr-un colisor linistit pe malul marii, undeva pe la „2 Mai” sau la Schitu. Numai noi doi si marea.

Am acceptat de buna voie pentru ca la noi in casa eu am doar vot consultativ.

Ea, cu spiritul gospodaresc pentru care este renumita, s-a ocupat de toate cele trebuincioase micii noastre  tabere de vacanta.

Cort, bete de cort,sfori, saltea pneumatica dubla, perne cu ventil, aragaz de voiaj, butelie de rezerva, paturi, conserve, rogojini de plaja, lotiuni pentru bronzat, masuta si scaune pliante, termosuri, valiza cu vesela si tacamuri de voiaj, o lada cu apa minerala, o alta cu cola, cafea, zahar, ceai, spray de muste, garderoba estivala a sotiei (trei valize) si multe altele, pe care o femeie chibzuita le are in vedere la inceputul concediului…

Abia am convins-o sa n-o luam cu noi si pe catelusa Linda, pe care am lasat-o in grija lui socru-meu,cu speranta ca pe la el pe strada mai trec, uneori, hingherii…

Masina noastra, incarcata pana la refuz cu tot ce a dispus nevasta-mea, arata la fel cu cele ale circului, desinate turneelor lungi. La o bariera un sofer de camion chiar ne-a inrebat cand dam spectacol si unde ?

Am descarcat tot bazarul nostru la adapostul unor stanci, aproape de malul marii, la cativa kilometri mai sus de  Schitu.

Am devenit stapanii unui frumos coltisor de pamant,de cer si mare si am recunoscut in sinea mea: daca nevasta-mea ar castiga mai greu un concurs de frumusete, la unul de orientare turistica si inteligenta n-ar avea probleme.

578792s

Aminstalat cortul, am oranduit bagajele, am facut micile amenajari necesare si am petrecut o noapte cu adevrat incantatoare (spun asta in eventualitatea ca nevasta-mea va vedea prezenta postare). In realitate, cum am pus capul jos am adormit bustean, daramat de eforturile de peste zi.

A doua zi m-am sculat devreme, teapan, m-a tras nisipul umed si am iesit tiptil afara din cort.

Era o dimineata confuza.Soarele sclipea stins de dupa nori, ca din spatele unei ferestre cu flori de gheata. Un pui de vant patrula bezmetic, furios pesemne ca n-avea copaci sa le sminteasca frunzele. Marea se vedea pana n-o mai vezi. Aerul pe care-l respiram era un amestec de sarat, aromele de alga putreda.

M-am gandit sa transform salteaua noastra pneumatica dubla intr-o barcuta (vasle aveam) si sa-mi plimb nevasta pe langa mal. Montasem patru capse la colturile saltelei si daca prindeai  in capse colturile din fata si spate, salteaua capata aspect de barca, cu forma mai ciudata, dar o barca.

Sotia se trezise si bombanea ca n-a gasit la indemana ceasca cu cafea fierbinte, cum o gasea la noi acasa. Am lasat-o sa ma elogieze  si am tras salteaua afara pe nisip.

I-am spus ca pana se va face timp de plaja (poate spre pranz) ne vom transforma in lupi de mare, vom vasli pe langa mal, vom face miscare in aer curat, sa ne dezmortim un pic dupa viata sedentara dusa in timpul anului.

bestway-saltea-dubla-designer16202156

I-a placut ideea si s-a apucat sa pregateasca gustari pe care sa le infulecam in… larg. Eu am luat salteaua, cele doua vasle mici si, langa mal, cu picioarele udate de spuma valurilor, am inceput sa montez barcuta.

De undeva, dintr-o barca, de departe,un om se uita la noi cu binoclul. Nu i-am dat atentie, l-am inregistrat numai ca prezenta.

Mi-am vazut de ale mele si n-am observat ca omul cu barca se apropia de noi. Cand tocmai inchideam ultima capsa, el a tras barca pe nisip si s-a protapit in fata mea.

– Sa traiti bine ! ni s-a adresat el respectos.

– Buna dimineata, am raspuns intr-un glas cu consoarta.

– Ce facei aici ? a vrut el sa stie.

– O inovatie ! m-am laudat eu. Doar cu patru capse, fac din salteaua asta o barcuta.

– Si imi spuneti asta mie ? s-a mirat el.

Am ridicat privirea sa vad cu cine aveam de-a face.Era o piticanie cu o suvita peste chelie, trecut de mult de prima tinerete, ars de soare, bronzat, cum numai localnicii reusesc sa fie, cu picioarele cracanate si mainile incrucisate pe piept. astepta sa-i raspund.

– Ce s-a intamplat ? a intrat in vorba nevasta-mea.

– Ce vreti sa faceti cu barca ? s-a ratoit el.

– Sa ne plimbam pe langa mal, am incerca eu sa-l calmez.

– Cabotaj, adica ? nu m-a slabit el.

– Ce inseamna cabotaj ? s-a interesat curioasa nevasta-mea.

– Navigatie de-a lungul coastei, a definit el rece.

Presimteam ca o sa ma infurii. Zic:

– Nu va suparati, cine sunteti dumneavoastra si ce vrei de la noi ?

traian-basescu-caricatura-de-om-marinar-presedinte-romania

– Basescu ma numesc. Sunt comandantul flotei din zona, ne-a informat el.

M-am uitat in jur. In afara de barca lui, alta nu se vedea. Dar m-am gandit ca omul stie ce spune.

Nevasta-mea i-a urat cu o politete suspecta:

– Sa fiti sanatos !

– Multumesc, la fel ! a raspuns comandantul Basescu, aplecandu-se sa-mi studieze salteaua.

– Avem si doua vasle, mi-am dat eu importanta.

– Pagaie, nu vasle,m-a corectat el. Vasla scurta cu o singura pala, nefixata in bordaj se numeste pagaie.

– Ma rog, am consimtit eu, rusinat de propria-mi ignoranta.

– Dumneavoastra construiti aici o nava ! a hotarat Basescu. Si o nava nu poate fi lansata la apa, asa, de capul nostru. E nevoie de acte, se fac niste formalitati. Legalitatea…

– N-am stiut, ma apar eu.

– Ma mir, ca va vad oameni seriosi.

Am intrat in joc, curios sa vad ce-i trece prin cap comandantului Basescu. Tot nu era timp de plaja.

– I-auzi ! am exclamat, fariseistic.

– Da ! orice nava trebuie inscrisa in registrul de navigatie.

– Asa, mai avem si un colac de plastic, cu cap de ratoi, l-a intaratat nevasta-mea.

– Ratoiul sa-l puneti pe varza, ne-a sfatuit el fara zambet. Aici e vorba de o nava. O nava cu prova, cu pupa, cu pagaie, cu tot ce trebuie. Aveti acte de provenienta ?

– Am cumparat-o de la magazin acum doi ani, zic eu repede, sa n-aiba timp nevasta-mea sa-l iain focuri.

– Aveti chitanta, factura ? a tinut-o Basescu pe a lui.

traian-basescu-nu-scapa-de-dosarul-flota-18496691

– Nu, recunosc eu cu sinceritate.

– Atunci, va duceti la notariat, dati o declaratie pe propria raspundere si veniti la mine sa va invat cum sa faceti formele de navigatie.

N-o sa ma credeti, dar m-am dus la notariat. Nevasta-mea zicea ca n-o sa ma mai fac bine. In schimbul unei taxe minime, am obtinut actul de provenienta, pe propria raspundere. Notarul, crezand ca fac declaratie pentru partaj de bunuri, m-a sfatuit sa ma gandesc bine inaint sa divortez.

La amiaza, in timp ce sotia pregatea o delicioasa supa cu taitei, eu am fluturat actul legalizat pe la nasul lui Basescu.

El l-a citit, cuvant cu cuvant, si mi-a zis ca e bun. Acum trebuia completat un formular cu mai multe rubrici, pe care l-a procurat Basescu.

Felul navei: de agrement (ceva in genul yahtului); tonajul, am tras o linie; pescajul, alta linie; felul timonei, tot o linie. Am tras o multime de linii, pana la rubrica „Numele navei”. Aici Basescu mi-a explicat:

– Trebuie botezata.

– „Incurca lume”, am rostit eu primul nume care mi-a venit in minte.

– Mai bine „Meduza”, m-a invatat el.

– Nu ! E nava mea, eu o botez, am sustinut mandru.

– Nu va impunem, botezati-o cum va taie capul, a spus el, nemultumit.

– Acum pot sa navighez ?

– Nu. N-ati completat rubrica  „Pituratia”.

– Ce e asta ?

– Culoarea, cum o vopsiti ?

– In carouri, i-am spus eu: maro cu verde si cu bej.

Scrieti aici. Ce, ne batem joc ?

– Nu ne batem joc, scriu.

– Asa ! Echipajul…

– Ce echipaj ?

– Cine comanda vaporul ?

– Eu !

– Nava e de doua locuri.

– Sunt cu nevasta…

– Deci, treceti, capitanul vasului: numele, prenumele dumneavoastra; mateloti: numele si prenumele sotiei.

– Am trecut.

– Aveti busola, sextant ?

– De unde ?

– Uite, sa nu ziceti ca sunt omul dracului, va imprumut eu un astrolab vechi si va invat cum sa-l folositi.

360-83518

– Ce sa fac cu el ?

– Sa conduceti nava.

– Astrolab ai spus ?

– Da !  E foarte simplu, se descurca si un copil. Este un instrument de navigatie facut dintr-un disc…

– Vom trai si vom vedea. Pot sa imping salteaua in apa ?

– E obligatoriu sa aveti un jurnal de bord.

– Iau carnetul cu deconturi de la cosnita nevesti-mi…

– Luati ce vreti, dar trebuie sa-l aveti. E foarte bine sa aveti si o parama, o franghie pentru remorcare.

– Am cureaua de la pantaloni.

– Dom’le, pentru un comandant de nava ar trebui sa fiti ceva mai serios. Va rog !… Ce aveti de gand sa luati in cambuza ?

– Cum, in cambuza ?

– In magazia de provizii…

– Patru cornuri de 50 de bani, 12 felii de salam de vara si o butelca de vin.

– Perfect. Sotia stie sa inoate ?

– Inoata broasca si face pluta.

– Trebuie s-o testez. E vorba de securitatea echipajului.

– Echipajului asta al meu ii cam sare prea repejor tandara. Odata a aruncat dupa mine cu o tigaie incinsa.

– Atunci va asumati raspunderea. Oricum nu-i eliberez carnetul de marinar pana nu da un mic examen. Acum lansam nava…  Nava la apa!

Am impins salteaua in apa si, asezandu-ma in genunchi in mica mea ambarcatiune improvizata, am inceput sa vaslesc.

Basescu venea cu barca in urma mea si ma testa din mers.

Salteaua mea a fost luata de un val mic si s-a lipit de barca lui. Basescu m-a impins energic.

– Abordajul e interzis.

M-am scuzat. Nu stiam ce e acela un abordaj, dar, cand faci un lucru interzis,trebuie sa te scuzi.

– O ancablura inapoi la tarm, mi-a comandat el.

Am vaslit la tarm si am tras salteaua pe nisip. Basescu a venit dupa mine.

– Care e portul-mama ? m-a intrebat el.

– In cort.

– Cum in cort ?

– Pai, seara dezumflam nava si dimineata o umflam la loc.

– Nu sta ancorata in port ?

– Nu, ca n-avem pe ce dormi…

– Ii puneti ancora si maine fixam pe mal o babala de care sa legam prova.

– Dom’ Basescu, eu imi dau demisia din functia de comandat de nava…

– Acum nu se mai poate, nava e ca si inregistrata.

– Daca ma faceti… intep nava cu briceagul si zicem ca s-a scufundat…

litoralul-romanesc

– Asta ar mai lipsi. Sabotarea unui vas e pedepsita de lege. Pentru smecherii din astea au incurcat-o si armaori mai mari ca dumneata. Nu tine…

– Salteaua mea nu e asigurata…

– O asiguram maine. Crezi ca ne putem flutura asa pe mari si oceane fara sa fim asigurati ?  Nici  Onassis, cat a fost el de Onassis, nu si-a permis…

Pentru ca a inceput sa ploua, i-am cerut o pasuire.

– Nu vreti sa amanam lansarea navei si toate celelalte pe maine ?

– Bine, a incuviintat el marinimos. Maine in zori sa fii cu echipajul complet.

Noaptea, mi-am trezit nevasta, care a facu scandal violent, si ne-am mutat cu tot calabalacul la o gazda pe langa Piata Soveja, din Constanta. Sotia mi-a reprosat ca fug ca un pirat ordinar si eu n-am sa-mi iert niciodata ca am ratat sa devin capitan de cursa lunga, proprietar de nava, exact ca cei din familia Onassis.

Salteaua buclucasa am facut-o cadou sefului meu, Vipera Neagra, pe care l-am instruit cum s-o transforme in barca. I-am recomandat cel mai bun loc de navigatie: zona lui Basescu. Astept sa vad ce-o sa iasa si intre timp imi caut alt serviciu.

(Adaptare dupa Dan Gr. Mihaiescu, Cum era sa devin comandant de nava)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s