FURTUNA IN ARHIPELAGUL LINISTII

Mi-a povestit cineva o intamplare petrecuta, hat-departe, tocmai in Arhipelagul Linistii. Cica mai marii Insulelor Mici din acest arhipelag s-au adunat la sfat si au descoperit ca prin acele locuri clima nu prea s-a schimbat, dar s-a schimbat… climatul. Adica, increderea a devenit stapana, buna-credinta insoteste firesc gandurile oamenilor, nimeni nu suspecteaza pe nimeni si n-a mai existat nici un caz in care cineva sa se uite peste gardul altcuiva.

Mai marii Insulelor Mici s-au adunat la sfat, nu numai ca sa constate aceste stari de lucruri, ci si pentru a lua o masura eficienta, necesara: izgonirea tuturor spionilor din insule, atat a celor mai putin cunoscuti, cat si a celor foarte cunoscuti. Nu mai erau de folos nimanui, desi candva, avusesera merite, fusesera utili etc. Acum, asa s-a hotarat, trebuiau mutati intr-o insula din nord-vestul arhipelagului (nelocuita), unde sa li se creeze conditii de viata omenesti si unde sa traiasca pana la adanci batranete, cultivand maslini si crescand porumbei.

Operatiunea de mutare a decurs fara dificultati. Ba chiar, afland despre cele hotarate, majoritatea spionilor s-au prezentat voluntar pentru a fi expediati la noul domiciliu, pe masura ce le erau terminate locuintele destinate.

Intamplarea a facut ca temutul fost agent-secret A1 sa fie repartizat in acelasi apartament cu temutul fost agent secret B2 care, avand ghinionul sa fie intepat pe drum de o musca tete, zacea in pat cu febra mare. Bolnavul s-a rugat de vecin, adica de temutul fost agent secret A1, sa-i aduca un pahar cu apa. Atat, un simplu pahar cu apa ! Acesta, indatoritor, a dat fuga spre bucatarie, dar, pe drum, un gand nemernic l-a facut sa ezite. „N-ar fi mai bine ca, inainte sa aduca apa, sa-l informeze pe fostul sau rezident X3 ? Doar sta aproape, cu un etaj mai sus…”

Arhipelagul Linistii

Si s-a dus. X3 l-a intrebat alarmat:

– Ti-a dat el un pahar in care sa-i aduci apa ?

– Nu !

– Bine, ia paharul asta de la mine si asteapta instructiuni. Iau imediat legatura cu fostul meu sef Y4.

Seful, contactat prin dictafon, a fost de parere sa nu se deschida robinetul de la chiuveta, decat dupa ce va fi cercetat cu un detector special. Dar numai dupa ce va primi, la randul lui, avizul fostei sale legaturi V5.

V5, inainte sa se pronunte, a vrut sa stie daca pe bolnav l-a intepat, precis, o musca tete. Tete-tete, nu alt model.

– Se pare ca tete-tete, au raspuns cei doi spioni mai mici in grad.

V5 a luat contact cu W6 si astfel, in arhipelagul de unde au fost izgoniti spionii, s-a primit, printr-un puternic post de emisie-receptie, un mesaj cifrat care anunta evenimentul. Iata continutul mesajului:

„B2 intepat musca tete (neidentificata). Cere pahar apa. Rugam urgent instructiuni.”

Raspunsul a fost sa nu se intreprinda nimic pana nu va fi consultat Marele Serviciu de Contraspionaj al Arhipelagului.

Intre timp, B2 a murit de sete, A1 a fost arestat – ca asasin prezumtiv, iar ceilalti: X3, Y4, V5 si W6 si-au schimbat indicativele !

Dan Mihaiescu, Furtuna in Arhipelagul Linistii

RECLAMATIE DIN VACANTA

reclamatie 1

Domnule comandant,

Subsemnatul Pandele Picupici, domiciliat asa cum este consemnat pe buletinul identitatii mele de biroul populatiei, pe care l-am pierdut, cu lacrimi in ochi vin in fata dumneavoastra pentru a va reclama, deschis si sincer, tot adevarul cu privire la faptele ce mi se imputa, cum ca eu sunt vinovat ca am ajuns la politie, fapt divers, de care cred ca ati auzit, fiind popularizat si in presa.

Domnule comandant, ieri iesind de la serviciu de la nevasta-mea, ca pe la mine pe la firma nu am mai fost de vreo doua zile, fiind bolnav un vecin de-al meu, m-am urcat in tren si am dat o fuga pana pe litoral unde aveam intalnire cu cetateanul Turlica, element cinstit care se ocupa cu tranzactii confidentiale de obiecte gasite in masini uitate deschise. Daca sunt uitate inchise, le deschidem noi cu surubelnita. D-l Turlica se pricepe la comert din familie, intrucat sora lui tine un butique cu bomboane agricole.

Cand m-a vazut in gara la Constanta, Turlica mi-a spus ca: „bine, ba, eliberare conditionata, se poate sa nu mai dai ochii cu mine de la ultima lasare la vatra ?”

La aceste vorbe aspre ce mi-au fost spuse sub forma de critica si pe care le recunosc ca juste, am primit invitatia lui de a merge la barul  „Floricica” neputand refuza un om al muncii, mai ales ca el nu are serviciu si n-am vrut sa-l jignesc.

Ajunsi la barul sus mentionat, ne-am intalnit cu niste cunostinte ale lui Turlica, cu care m-am imprietenit fiind toti baieti buni cu cazier proaspat.

Am baut doar cateva sticle cu rachiu de cirese, din fructe si nu mai stiu cate sticle de cogniac, ca oricum ne-au mai incarcat la nota si ospatarii.

Am plecat imediat de acolo, fiindca patronul barului spunea ca ne ajunge de dimineata si ca vrea sa inchida.

scandal-club

Fata de aceasta atitudine huliganica a patronului, l-am chemat la noi la masa facandu-i semn prin aruncare libera cu halba de bere. Deoarece nu s-a prezentat la cererea consumatorilor, l-am facut atent si prin spargerea catorva geamuri, care cred ca erau confectionate din deseuri, intrucat scaunele cu care am aruncat in ele au ramas intacte.

A urmat un schimb de cuvinte si de bulgari de gheata pe care i-am scos din  „vrabiera” ca sa nu se topeasca degeaba.

Nu este adevarat ca as fi lovit dupa plecarea de la bar pe niste cetateni pasnici cu trei palme. Una din palme nu era a mea, se nimerise acolo din aglomeratie.

Am dat asa, in gluma, unui trecator, un pumn in ochiul stang (nu in ochiul drept, cum minte respectivul) fara sa am nimic cu el. Nu eram beat, ci numai suparat pe patron, iar la hotel nu am putut ajunge din cauza sistematizarii necorespunzatoare a strazilor, pentru care ma voi adresa separat primariei, cu sprijinul dvs.

Ca as fi insultat patrula politiei este complet neadevarat, pentru ca una este sa insulti autoritatea si alta este s-o injuri asa, de la om, la om.

Martorii intrebati sigur ca ma acuza, aceasta din dusmanie si ura personala, mai ales ca dumnealor nici macar nu ma cunosc.

Dumneavoastra, d-le comandant, care ati vazut ce frumos si legal ma port, va rog sa apreciati ca-mi recunosc greseala, aratandu-va sincer si deschis ca nu este nimic adevarat din toate acuzatiile ce mi se aduc.

Cu parere de rau imi manifest regretul ca am fost tinut la politie impotriva vointei mele.

Ma propun ca martor in dovedirea celor aratate !

D-le comandant, astept raspunsul dvs. de urgenta, caci altfel ma gasiti cu avocat din oficiu.

Traiasca ziua politiei !

Semneaza: un nevinovat.

(Adaptare dupa Dan Mihaiescu, Reclamatie din vacanta)

CAUT CASA…

Un om a dat un anunt la mica publicitate ca vrea sa schimbe o camera cu accese, pe o garsoniera.

Un misit, un bisnitar, care vroia sa plaseze un loc de veci, a incurcat numerele de telefon si, din greseala, a sunat la omul de mai sus.

Bisnitarul a pus prima intrebare:

– Alo ? dumneavoastra ati dat anuntul ?

– Noi ! Vreau sa ma mut la mai bine.

– Ma rog, fiecare vede binele in felul lui. Pentru dumneavoastra doriti ?…

– Da !

– Simtiti ca e cazul ?

– Da, am ajuns la varsta cand nu ma mai pot inghesui.

– Las ca acolo unde va dau eu va lafaiti. V-am gasit un loc minune.

– Garsoniera ?

– Ii ziceti cum vreti !… Ori nici dvs. nu puteti vorbi ?

– De ce sa nu pot ?

– Eu vorbesc de la un telefon public si pe aici mai trece lume. Daca o sa ma exprim mai cifrat o sa ma intelegeti, nu ?

– Eu ma inteleg cu toata lumea… In ce cartier e ?

– Balaneanu ! Mihai Bravu !

– La etaj ?

– Demisol !

– Se fac si la demisol ?

– Numai acolo !

– N-am stiut. Macar da cu fata spre soare ?

– Cu fata in sus !

– Adica, vezi numai trotuarul ?

– Nooo ! Alei, figuri, verdeata !

– Frumos !

– Sa fie la ei acolo…

– E cu gaze ?

– Cu gaze e in alta parte, dar acolo nu se spune  „garsoniera”, se spune  „urna”. Acolo, stati la etaj, pe raft.

ANL_LacuDulce_BR-2

– Ma rog, poate sa fie si cu termoficare. Apropo, ce confort e ?

– E confort, incapeti chiar daca sunteti foarte inalt.

– Nu-i vorba de mine, e vorba de mobila.

– O bancuta cu spatar la cap, e destul.

– Vreau sa-mi incapa si biblioteca si…

– A, mata vrei piramida ? Pai ce, mai suntem pe vremea lui Ramses ?

– Lift are ?

– Ce va trebuie, coborati si gata !

– Si daca vreau sa urc ?

– De ce sa urcati ? Doamne fereste !

– Are baie, sau numai dus ?

– Dus ! Va stropeste familia !

– Ce vecini are ?

– Nu le auzi gura. De liniste n-o sa va plangeti.

– Ei, asta e, ca mie imi place sa vina la mine lume multa, sa dau mese, sa fac petreceri. Sambata fac ceaiuri.

– Da, ca sambata e… sarbatoare la dvs.

– Nu numai la mine…

– Pai da. Vorba aceea. Viii cu viii, si dumneavoastra cu… ai dumneavoastra.

– Nu inteleg.

– Acolo o sa vedeti lucrurile altfel. De jos in sus.

– Spune-mi, te rog, n-o sa am neplaceri daca pun muzica tare ?

– Muzica ?… Muzica o sa aveti cand aduce vreun locatar nou. Canta solistul acela cu barba si anteriu…

– Demis Roussos !

– Hai ca-i buna ! In orice caz, de obicei canta un solist, acompaniat de un disc-jokey cu caldarusa.

– Am uitat sa va intreb: am cutie cu scrisori la intrare ?

– Nu e nevoie. Cine va scrie, va scrie pe panglica.

– Ce panglica ? Lasa ca imi pun o placuta mare, cromata, cu numele meu pe usa.

– Pai, nu scrie pe obiect ?

– Ce obiect ?

– Semnul acela… mistic.

– Ce semn, dom’le, ce vorbesti ?

– Semnul acela cu plusul. Apropo, sa-mi dati si o poza s-o facem sepia; pe ceramica…

cimitirul-bellu

– Ne ironizam ?

– Vai de mine !

– Auzi, mai bine spune-mi daca stii vreo firma care sa ma mute.

– Ma ocup eu de tot, plata inainte…

– Mai intai trebuie sa anunt la actuala mea adresa ca ma mut.

– O sa se vada steagul la poarta.

– Esti glumet. Cand pot sa ma mut ?

– Dupa glas nu mai dureaza mult…

– Pentru mutare, daca ma mut, iti dau banii cand iau leafa. Sa vad cat iau.

– Va spun eu. Nu-i zice leafa, ii zice ajutor si il ia familia. 800 !

– Cand as putea sa-mi fac mutarea ?

– De dumneavoastra depinde…

– Platesc cheltuielile de mutare si atat. Filodorma nu dau.

– Lasa, nu discutam asta la telefon. Intai sa vedeti locul, discutam si cu administratorul…

– Administratorul blocului…

– Administratorul cimitirului.

– Ce cimitir ?

– Balaneanu ! Mihai Bravu.

– Ia asculta dom’le !

– Alo – dvs. nu sunteti cu anuntul  „caut loc de veci ” ?

– Nu, dom’le !

– Nu sunteti domnul… viitor raposat ?

– Dom’le, esti nebun !… Eu sunt cel cu anuntul pentru garsoniera, contra camera cu acces…

– S-ar putea face si asta ! Trebuie sa ne intalnim si sa vorbim personal.

– Bine ! Vin eu !

– Cum va recunosc ?

– Dupa masina.

– Ce masina aveti ?

– O duba albastra, cu sirena. Eu sunt sofer la…

– Nu, nu-mi spuneti. Am gresit numarul, dom’le. Sa traiti, pa…

Dupa ce a inchis telefonul, bisnitarul a bagat in gura pagina de ziar, cu mica publicitate, si a mestecat-o.

(Adaptare dupa  Dan Gr. Mihaiescu, Exercitiu estradistic cu qui-pro-quo)

Cum era sa ajung comandant de nava

cum era sa...

A fost ideea neveste-mi ca in concediul de anul trecut sa abandonam confortul luxuriant al hotelurilor din Mamaia si sa ne instalam intr-un colisor linistit pe malul marii, undeva pe la „2 Mai” sau la Schitu. Numai noi doi si marea.

Am acceptat de buna voie pentru ca la noi in casa eu am doar vot consultativ.

Ea, cu spiritul gospodaresc pentru care este renumita, s-a ocupat de toate cele trebuincioase micii noastre  tabere de vacanta.

Cort, bete de cort,sfori, saltea pneumatica dubla, perne cu ventil, aragaz de voiaj, butelie de rezerva, paturi, conserve, rogojini de plaja, lotiuni pentru bronzat, masuta si scaune pliante, termosuri, valiza cu vesela si tacamuri de voiaj, o lada cu apa minerala, o alta cu cola, cafea, zahar, ceai, spray de muste, garderoba estivala a sotiei (trei valize) si multe altele, pe care o femeie chibzuita le are in vedere la inceputul concediului…

Abia am convins-o sa n-o luam cu noi si pe catelusa Linda, pe care am lasat-o in grija lui socru-meu,cu speranta ca pe la el pe strada mai trec, uneori, hingherii…

Masina noastra, incarcata pana la refuz cu tot ce a dispus nevasta-mea, arata la fel cu cele ale circului, desinate turneelor lungi. La o bariera un sofer de camion chiar ne-a inrebat cand dam spectacol si unde ?

Am descarcat tot bazarul nostru la adapostul unor stanci, aproape de malul marii, la cativa kilometri mai sus de  Schitu.

Am devenit stapanii unui frumos coltisor de pamant,de cer si mare si am recunoscut in sinea mea: daca nevasta-mea ar castiga mai greu un concurs de frumusete, la unul de orientare turistica si inteligenta n-ar avea probleme.

578792s

Aminstalat cortul, am oranduit bagajele, am facut micile amenajari necesare si am petrecut o noapte cu adevrat incantatoare (spun asta in eventualitatea ca nevasta-mea va vedea prezenta postare). In realitate, cum am pus capul jos am adormit bustean, daramat de eforturile de peste zi.

A doua zi m-am sculat devreme, teapan, m-a tras nisipul umed si am iesit tiptil afara din cort.

Era o dimineata confuza.Soarele sclipea stins de dupa nori, ca din spatele unei ferestre cu flori de gheata. Un pui de vant patrula bezmetic, furios pesemne ca n-avea copaci sa le sminteasca frunzele. Marea se vedea pana n-o mai vezi. Aerul pe care-l respiram era un amestec de sarat, aromele de alga putreda.

M-am gandit sa transform salteaua noastra pneumatica dubla intr-o barcuta (vasle aveam) si sa-mi plimb nevasta pe langa mal. Montasem patru capse la colturile saltelei si daca prindeai  in capse colturile din fata si spate, salteaua capata aspect de barca, cu forma mai ciudata, dar o barca.

Sotia se trezise si bombanea ca n-a gasit la indemana ceasca cu cafea fierbinte, cum o gasea la noi acasa. Am lasat-o sa ma elogieze  si am tras salteaua afara pe nisip.

I-am spus ca pana se va face timp de plaja (poate spre pranz) ne vom transforma in lupi de mare, vom vasli pe langa mal, vom face miscare in aer curat, sa ne dezmortim un pic dupa viata sedentara dusa in timpul anului.

bestway-saltea-dubla-designer16202156

I-a placut ideea si s-a apucat sa pregateasca gustari pe care sa le infulecam in… larg. Eu am luat salteaua, cele doua vasle mici si, langa mal, cu picioarele udate de spuma valurilor, am inceput sa montez barcuta.

De undeva, dintr-o barca, de departe,un om se uita la noi cu binoclul. Nu i-am dat atentie, l-am inregistrat numai ca prezenta.

Mi-am vazut de ale mele si n-am observat ca omul cu barca se apropia de noi. Cand tocmai inchideam ultima capsa, el a tras barca pe nisip si s-a protapit in fata mea.

– Sa traiti bine ! ni s-a adresat el respectos.

– Buna dimineata, am raspuns intr-un glas cu consoarta.

– Ce facei aici ? a vrut el sa stie.

– O inovatie ! m-am laudat eu. Doar cu patru capse, fac din salteaua asta o barcuta.

– Si imi spuneti asta mie ? s-a mirat el.

Am ridicat privirea sa vad cu cine aveam de-a face.Era o piticanie cu o suvita peste chelie, trecut de mult de prima tinerete, ars de soare, bronzat, cum numai localnicii reusesc sa fie, cu picioarele cracanate si mainile incrucisate pe piept. astepta sa-i raspund.

– Ce s-a intamplat ? a intrat in vorba nevasta-mea.

– Ce vreti sa faceti cu barca ? s-a ratoit el.

– Sa ne plimbam pe langa mal, am incerca eu sa-l calmez.

– Cabotaj, adica ? nu m-a slabit el.

– Ce inseamna cabotaj ? s-a interesat curioasa nevasta-mea.

– Navigatie de-a lungul coastei, a definit el rece.

Presimteam ca o sa ma infurii. Zic:

– Nu va suparati, cine sunteti dumneavoastra si ce vrei de la noi ?

traian-basescu-caricatura-de-om-marinar-presedinte-romania

– Basescu ma numesc. Sunt comandantul flotei din zona, ne-a informat el.

M-am uitat in jur. In afara de barca lui, alta nu se vedea. Dar m-am gandit ca omul stie ce spune.

Nevasta-mea i-a urat cu o politete suspecta:

– Sa fiti sanatos !

– Multumesc, la fel ! a raspuns comandantul Basescu, aplecandu-se sa-mi studieze salteaua.

– Avem si doua vasle, mi-am dat eu importanta.

– Pagaie, nu vasle,m-a corectat el. Vasla scurta cu o singura pala, nefixata in bordaj se numeste pagaie.

– Ma rog, am consimtit eu, rusinat de propria-mi ignoranta.

– Dumneavoastra construiti aici o nava ! a hotarat Basescu. Si o nava nu poate fi lansata la apa, asa, de capul nostru. E nevoie de acte, se fac niste formalitati. Legalitatea…

– N-am stiut, ma apar eu.

– Ma mir, ca va vad oameni seriosi.

Am intrat in joc, curios sa vad ce-i trece prin cap comandantului Basescu. Tot nu era timp de plaja.

– I-auzi ! am exclamat, fariseistic.

– Da ! orice nava trebuie inscrisa in registrul de navigatie.

– Asa, mai avem si un colac de plastic, cu cap de ratoi, l-a intaratat nevasta-mea.

– Ratoiul sa-l puneti pe varza, ne-a sfatuit el fara zambet. Aici e vorba de o nava. O nava cu prova, cu pupa, cu pagaie, cu tot ce trebuie. Aveti acte de provenienta ?

– Am cumparat-o de la magazin acum doi ani, zic eu repede, sa n-aiba timp nevasta-mea sa-l iain focuri.

– Aveti chitanta, factura ? a tinut-o Basescu pe a lui.

traian-basescu-nu-scapa-de-dosarul-flota-18496691

– Nu, recunosc eu cu sinceritate.

– Atunci, va duceti la notariat, dati o declaratie pe propria raspundere si veniti la mine sa va invat cum sa faceti formele de navigatie.

N-o sa ma credeti, dar m-am dus la notariat. Nevasta-mea zicea ca n-o sa ma mai fac bine. In schimbul unei taxe minime, am obtinut actul de provenienta, pe propria raspundere. Notarul, crezand ca fac declaratie pentru partaj de bunuri, m-a sfatuit sa ma gandesc bine inaint sa divortez.

La amiaza, in timp ce sotia pregatea o delicioasa supa cu taitei, eu am fluturat actul legalizat pe la nasul lui Basescu.

El l-a citit, cuvant cu cuvant, si mi-a zis ca e bun. Acum trebuia completat un formular cu mai multe rubrici, pe care l-a procurat Basescu.

Felul navei: de agrement (ceva in genul yahtului); tonajul, am tras o linie; pescajul, alta linie; felul timonei, tot o linie. Am tras o multime de linii, pana la rubrica „Numele navei”. Aici Basescu mi-a explicat:

– Trebuie botezata.

– „Incurca lume”, am rostit eu primul nume care mi-a venit in minte.

– Mai bine „Meduza”, m-a invatat el.

– Nu ! E nava mea, eu o botez, am sustinut mandru.

– Nu va impunem, botezati-o cum va taie capul, a spus el, nemultumit.

– Acum pot sa navighez ?

– Nu. N-ati completat rubrica  „Pituratia”.

– Ce e asta ?

– Culoarea, cum o vopsiti ?

– In carouri, i-am spus eu: maro cu verde si cu bej.

Scrieti aici. Ce, ne batem joc ?

– Nu ne batem joc, scriu.

– Asa ! Echipajul…

– Ce echipaj ?

– Cine comanda vaporul ?

– Eu !

– Nava e de doua locuri.

– Sunt cu nevasta…

– Deci, treceti, capitanul vasului: numele, prenumele dumneavoastra; mateloti: numele si prenumele sotiei.

– Am trecut.

– Aveti busola, sextant ?

– De unde ?

– Uite, sa nu ziceti ca sunt omul dracului, va imprumut eu un astrolab vechi si va invat cum sa-l folositi.

360-83518

– Ce sa fac cu el ?

– Sa conduceti nava.

– Astrolab ai spus ?

– Da !  E foarte simplu, se descurca si un copil. Este un instrument de navigatie facut dintr-un disc…

– Vom trai si vom vedea. Pot sa imping salteaua in apa ?

– E obligatoriu sa aveti un jurnal de bord.

– Iau carnetul cu deconturi de la cosnita nevesti-mi…

– Luati ce vreti, dar trebuie sa-l aveti. E foarte bine sa aveti si o parama, o franghie pentru remorcare.

– Am cureaua de la pantaloni.

– Dom’le, pentru un comandant de nava ar trebui sa fiti ceva mai serios. Va rog !… Ce aveti de gand sa luati in cambuza ?

– Cum, in cambuza ?

– In magazia de provizii…

– Patru cornuri de 50 de bani, 12 felii de salam de vara si o butelca de vin.

– Perfect. Sotia stie sa inoate ?

– Inoata broasca si face pluta.

– Trebuie s-o testez. E vorba de securitatea echipajului.

– Echipajului asta al meu ii cam sare prea repejor tandara. Odata a aruncat dupa mine cu o tigaie incinsa.

– Atunci va asumati raspunderea. Oricum nu-i eliberez carnetul de marinar pana nu da un mic examen. Acum lansam nava…  Nava la apa!

Am impins salteaua in apa si, asezandu-ma in genunchi in mica mea ambarcatiune improvizata, am inceput sa vaslesc.

Basescu venea cu barca in urma mea si ma testa din mers.

Salteaua mea a fost luata de un val mic si s-a lipit de barca lui. Basescu m-a impins energic.

– Abordajul e interzis.

M-am scuzat. Nu stiam ce e acela un abordaj, dar, cand faci un lucru interzis,trebuie sa te scuzi.

– O ancablura inapoi la tarm, mi-a comandat el.

Am vaslit la tarm si am tras salteaua pe nisip. Basescu a venit dupa mine.

– Care e portul-mama ? m-a intrebat el.

– In cort.

– Cum in cort ?

– Pai, seara dezumflam nava si dimineata o umflam la loc.

– Nu sta ancorata in port ?

– Nu, ca n-avem pe ce dormi…

– Ii puneti ancora si maine fixam pe mal o babala de care sa legam prova.

– Dom’ Basescu, eu imi dau demisia din functia de comandat de nava…

– Acum nu se mai poate, nava e ca si inregistrata.

– Daca ma faceti… intep nava cu briceagul si zicem ca s-a scufundat…

litoralul-romanesc

– Asta ar mai lipsi. Sabotarea unui vas e pedepsita de lege. Pentru smecherii din astea au incurcat-o si armaori mai mari ca dumneata. Nu tine…

– Salteaua mea nu e asigurata…

– O asiguram maine. Crezi ca ne putem flutura asa pe mari si oceane fara sa fim asigurati ?  Nici  Onassis, cat a fost el de Onassis, nu si-a permis…

Pentru ca a inceput sa ploua, i-am cerut o pasuire.

– Nu vreti sa amanam lansarea navei si toate celelalte pe maine ?

– Bine, a incuviintat el marinimos. Maine in zori sa fii cu echipajul complet.

Noaptea, mi-am trezit nevasta, care a facu scandal violent, si ne-am mutat cu tot calabalacul la o gazda pe langa Piata Soveja, din Constanta. Sotia mi-a reprosat ca fug ca un pirat ordinar si eu n-am sa-mi iert niciodata ca am ratat sa devin capitan de cursa lunga, proprietar de nava, exact ca cei din familia Onassis.

Salteaua buclucasa am facut-o cadou sefului meu, Vipera Neagra, pe care l-am instruit cum s-o transforme in barca. I-am recomandat cel mai bun loc de navigatie: zona lui Basescu. Astept sa vad ce-o sa iasa si intre timp imi caut alt serviciu.

(Adaptare dupa Dan Gr. Mihaiescu, Cum era sa devin comandant de nava)